De-a lungul celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania a dezvoltat nenumărate tipuri de avioane de luptă, fie ele de vânătoare, bombardament ori transport. Însă cele care au constituit coloana vertebrală a Luftwaffe, în privința aviației de vânătoare, au fost Messerschmitt Bf 109 și Focke Wulf 190. Me 109 a apărut mult mai devreme, la mijlocul anilor 1930, și de aceea a fost fabricat într-o cantitate mult mai mare, dar FW 190, introdus în luptă începând cu 1941, era mai modern, mai robust, mai puternic înarmat și mai ușor de pilotat.
În uzinele Focke Wulf s-au produs, în total, circa 20.000 de avioane FW 190, în numeroase versiuni, fiind îmbunătățit permanent și dezvoltat pentru tot felul de misiuni specifice. Dar avioanele cel mai des întâlnite au fost FW 190 A (de la 2 până la 6, cu motor în stea) și, din august 1944, D „Bot-lung“ (cu motor în linie). Ambele variante erau foarte de temut pentru inamici, dar mai ales D-9 a fost, începând cu 1944, un aparat superior aproape tuturor celorlalte avioane produse de aliați.
Francezul Pierre Clostermann, as al aviației de vânătoare britanice (RAF) care a luptat pe cerurile Europei de Vest până în ultima zi a războiului, a consacrat la finalul memoriilor sale, scrise în 1947, și o scurtă descriere acestui avion – FW 190 – cu care s-a întâlnit de atâtea ori și care i-a dat atâtea bătăi de cap.
Mai jos, fragmentul din cartea „Marele Circ“, a lui Pierre Clostermann, despre redutabilul avion de vânătoare german Focke Wulf 190, produs în perioada 1941-1945.
Pierre Clostermann: „Focke Wulf 190 dispunea, datorită cadenței tirului armelor sale, de un volum de foc dublu față de cel al Spit-ului IX. Picajul său foarte rapid, îngemănat cu o neobișnuită suplețe a eleroanelor, îi asigurau avantajul în lupta pe plan vertical. Totuși, Spitfire vira mult mai bine, ceea ce echilibra șansele în luptă“
„Am întâlnit Focke Wulf-ul 190 sub două forme principale:
– între 1941 și 1943 cu un motor în stea (FW 190 A).
– de la sfârșitul lui 1944 până în 1945 cu un motor în linie (FW 190 D-9 – „Bot-lung“).
În cele 13 uzine principale aparținând firmei Focke Wulf, dintre care cele mai vestite se aflau la Marienburg, Halberstadt, Wismes, Cassel, Sorau și Schwerin, au fost construite aproape 15.000 FW 190 (autorul, care scria aceste rânduri imediat după război, nu avea toate datele statistice, în realitate germanii produseseră în total peste 20.000 de aparate FW 190 – n. red.).
Monoloc, monomotor, de o construcție în întregime metalică, rapid, suplu, foarte bine armat, Focke Wulf era un adversar de temut când se afla în mâini bune.
Cu motorul său de 14 cilindri în stea, cu cei 1.875 cai putere ai săi (BMW 801 TS), mașina aceasta compactă putea atinge o viteză de 680 km pe oră.
Cântărind 4 tone, avea o suprafață portantă de 12 m pătrați (este o eroare, suprafața portantă a FW 190 A-8 era de 18,3 metri pătrați – n. red.), anvergură de 10,5 m și o lungime de 8,84 m.
Puternic armat, cu patru tunuri cu tragere rapidă de 20 mm MG 151 și cu două mitraliere grele de 13 mm, el dispunea, datorită cadenței tirului armelor sale, de un volum de foc dublu față de cel al Spit-ului IX.
Picajul său foarte rapid, îngemănat cu o neobișnuită suplețe a eleroanelor, îi asigurau avantajul în lupta pe plan vertical. Totuși, Spitfire vira mult mai bine, ceea ce echilibra șansele în luptă. Dar Focke Wulf 190 își menținea necontenit facultatea de a putea abandona după voie, datorită accelerării sale.
Focke Wulf 190 „Bot-lung“ reprezenta o perfecționare a modelului 190 clasic.
Primele avioane de acest tip au fost identificate în luptă în primele zile ale lui 1944, iar spre sfârșitul anului el înlocuise Focke Wulf A în cele mai multe din escadrilele Luftwaffe.
Înzestrat cu un motor de 2.000 cai putere, care îi dădea înfățișarea fină a unei siluete de reptilă, mult îmbunătățit din punct de vedere aerodinamic, Focke Wulf 190 D zbura cu peste 720 km pe oră. Era mai lung cu 1,8 m (decât prima variantă, FW 190A – n. red.), iar în ultima fază a războiului – cu excepția Tempestului – „bot-lung“ s-a dovedit mult superior altor avioane de vânătoare ale aliaților în luptele la altitudine joasă și medie.
Armamentul său fusese revizuit – trei tunuri de 20 milimetri, dintre care unul cu tragere prin butucul elicei (uneori tunul acesta de 20 era înlocuit cu unul de 30 de mm de tipul MK 103) și două mitraliere grele de capotă. Forța sa ascensională era considerabilă, căci urca la 8.000 de m în 10 minute.
Mai ușor decât Tempestul, ceva mai puțin rapid în palier și mai ales în picaj, Focke Wulf 190 „Bot-lung“ urca totuși mai bine și păstra o anumită superioritate în manevrabilitatea eleroanelor. Performanțele în luptă ale celor două aparate erau simțitor aceleași, Tempestul nefiind avantajat decât de accelerația sa.
Toți aviatorii aliați care au avut avantajul să încerce acest Focke Wulf 190 s-au arătat unanimi în a declara că era foarte plăcut de pilotat. Vizibilitate remarcabilă, o bună protecție datorită blindajului bine distribuit, o foarte confortabilă poziție a pilotului, cu picioarele sus, deci excelentă pentru a rezista ucigătoarelor efecte ale forței centrifuge la viteză mare – toate calitățile acestea, adăugate unei suplețe extrem de mari în manevrele executate chiar la viteze mari, făceau din el un adversar primejdios.“
CITIȚI ȘI:
- Messerschmitt Bf 109, descris de francezul Pierre Clostermann, as al RAF în WW2: „Mai rapid decât Spitfire, era mai puțin manevrabil. Vira mai bine decât Tempestul, dar era neplăcut de pilotat din cauza carlingii strâmte și a vulnerabilității sale“
- Artilerie. Germania: tunurile antiaeriene Flak 18 și 36 calibrul 88 mm
- Avioane. Statele Unite: Chance-Vought F4U Corsair
- Avioane. Franța: Morane-Saulnier M.S. 406
- Avioane. Germania: Junkers 87 Stuka
- Blindate. Germania: tunul autopropulsat Hummel
- Avioane. Germania: Messerschmitt Bf 109
- Avioane. Uniunea Sovietică: bomardierul Tupolev SB-2
- Blindate. Germania: tancul King Tiger (Tiger II)
- Avioane. Japonia: Mitsubishi A6M Rei-Sen (Zero/Zeke)
- Avioane. Italia: Fiat G.55 Centauro (Centaur)
- Avioane. Uniunea Sovietică: Mikoian-Gurevici MiG-1 și MiG-3
- Artilerie. Uniunea Sovietică: obuzierul greu B-4 M 1931 (calibru 203 mm)
- Blindate. Uniunea Sovietică: tancul Iosif Stalin 2 (IS-2)
- Blindate. SUA: tancul greu M26 Pershing
- Blindate. Germania: tancul Panzer VI Tiger
- Blindate. Germania: distrugătorul de tancuri Nashorn
- Blindate. Uniunea Sovietică: distrugătorul de tancuri SU-76
- Blindate. SUA: tancul M4 Sherman
