Connect with us

Hi, what are you looking for?

Colecționarul de Istorie

Arme din Al Doilea Război Mondial

Blindate. Germania: distrugătorul de tancuri Nashorn

Unitate Nashorn echipată cu tun Pak 43/1 în Rusia, în iarna lui 1944

Distrugătorul de tancuri Nashorn Sd.Kfz. 164, produs de Germania în Al Doilea Război Mondial, a fost unul dintre cele mai eficiente și puternice blindate fabricate pe parcursul conflictului. În fapt, Nashorn (Rinocerul) nu era nimic altceva decât o plaformă mobilă pentru formidabilul tun antitanc Pak 43, de calibrul 88 mm, scos de Krupp.

De-a dreptul devastator, capabil să spulbere absolut orice fel de blindat aliat de la distanțe de kilometri, Pak 43 suferea de un defect major: era mult prea greu pentru un tun antitanc. Cântărind nu mai puțin de 4 tone, Pak 43 era, practic, imobil pe câmpul de luptă. Echipa de tunari nu-i putea schimba poziția fără să apeleze la vehicule motorizate, ceea ce-i limita decisiv eficacitatea. Așa că s-au căutat febril soluții.

Nashorn – o platformă mobilă pentru cel mai puternic tun antitanc din Al Doilea Război Mondial

Ideea era chiar la îndemână, pentru că mai fusese aplicată de germani încă din primele stadii ale războiului. S-a decis transformarea tunului Pak 43 într-un vânător de tancuri autopropulsat.

Platforma mobilă aleasă pentru a se monta formidabilul tun a fost Geschutzwagen III/IV, în fapt un șasiu de Panzer IV al cărui motor fusese mutat în partea din față a vehiculului. Germanii au folosit platforma și pentru a produce artilerie autopropulsată, celebrele Hummel, tunuri de calibrul 150 mm.

Tunul antitanc Pak 43/41 avea o putere de foc distrugătoare, dar era mult prea greu pe câmpul de luptă, așa că a fost montat pe platforma mobilă, devenind Hornisse (Viespea). Din februarie 1944, odată cu apariția Pak 43/1, Hornisse a devenit Nashorn

Așadar, constructorul Alkett a fost angajat de armată pentru a dezvolta un prototip al noului distrugător de tancuri în februarie 1942. Era momentul în care Operațiunea Barbarossa eșuase, Germania trecuse la defensivă disperată pe toată linia Frontului de Est, iar necesitatea unor arme antitanc capabile să facă față blindatelor KV și T-34 sovietice era stringentă.

Prima versiune, echipată cu tun Pak 43/41, se numea Hornisse (Viespea). Numele Nashorn a fost dat la sugestia lui Hitler versiunii echipate cu tunul Pak 43/1

Șasiul și suprastructura (o cutie fără acoperiș și deschisă în partea din spate) au fost produse, în 493 de unități, de Deutsche Eisenwerke. Livrarea acestui nou tip de blindat, botezat „8.8 cm Pak 43 L/41 auf Fahrfestell Panzerkampfwagen III/IV(Sf)“, a început în noiembrie 1942. Numele de scenă ales: „Hornisse” (Viespe). În scurt timp, însă, s-a adus deja prima îmbunătățire, tunul fiind înlocuit cu noul Pak 43/1.

Unitate de vânători de tancuri Hornisse în Rusia, 1943

În februarie 1944, Hitler a ordonat ca toate unitățile echipate cu tunul Pak 43/1 să fie rebotezate Nashorn (Rinocerul) – aparent, din rațiuni propagandistice, deoarece numele original era considerat prea inofensiv.

Nashorn avea avantaje și dezavantaje. Din prima categorie făceau parte costul relativ mic, puterea de foc devastatoare și marea sa eficiență pe câmpul de luptă. În cea de-a doua intrau profilul înalt (care-l făcea o țintă ușor de nimerit), blindajul subțire, faptul că nu era protejat în spate și de sus. Din acest motiv, pe cât era de nimicitor pentru blindatele inamice, pe atât de vulnerabil era Nashorn la atacul infanteriei sau al aviației.

Tunar încărcând un obuz în tunul Pak 43/1 din Nashorn

Nashorn se dovedea devastator atunci când era folosit în condiții optime

Totuși, germanii au dezvoltat tactici de o eficiență fantastică. Unitățile echipate cu Nashorn au obținut succese remarcabile în special atunci când au putut să opereze de pe poziții pregătite dinainte și în zone unde se putea valorifica puterea formidabilă a tunului Pak 43/1. Există numeroase mărturii despre trageri executate de Nashorn de la 1,6 kilometri distanță care au lovit cu atâta putere tancurile sovietice, încât au zburat turele de T-34 cu totul.

Nashorn era vulnerabil la atacul infanteriei și al aviației pentru că era deschis în partea din spate și n-avea protecție sus

Armata germană s-a bizuit pe Nashorn până în ultima zi a războiului. Chiar înainte de sfârșitul ostilităților, un Nashorn a devenit singurul blindat german care a scos din luptă primul tip de tanc greu american, M26 Pershing, al cărui blindaj frontal ajungea la 115 mm.

Însă și Nashorn, la fel ca majoritatea armelor produse de Germania, a fost fabricat în mult prea puține exemplare pentru a putea influența cursul războiului. Cu nici măcar 500 de unități fabricate, „Rinocerul“ a rămas o apariție rară pe câmpurile de luptă.

Sursa primară a informațiilor: Weapons of World War II, de Alexander Ludeke.

CITIȚI ȘI:

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

You May Also Like

Istoria României

În spațiul Europei de Est, simțămintele popoarelor față de “marele vecin de la Răsărit” sunt împărțite. În ciuda unor momente și chiar confruntări tensionate,...

Istoria lumii

Banii nu există. Sau, mai bine spus, există, dar au valoare doar în mintea noastră, a oamenilor, și funcționează exclusiv în baza construcției mentale,...

Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate