Mitraliera MG 42 (Maschinengewehr 42) este printre cele mai de succes arme de infanterie din Al Doilea Război Mondial, dacă nu chiar și din istorie. Războiul a demonstrat că remarcabila mitralieră MG 34 avea, totuși, numeroase slăbiciuni. Arma avea o cadență mult superioară celor adverse, dar, în același timp, era foarte scumpă și prea sensibilă la praf, zăpadă și gheață. Pe Frontul de Est, aceste defecte transformau MG 34 într-o mașinărie mult prea greu de întreținut și prea capricioasă.
Din acest motiv s-au făcut încercări de a simplifica metodele de producție. Până la urmă s-a ajuns la construirea unei noi mitraliere care avea să se dovească, într-adevăr, excepțională: MG 42.
Tablă presată, piese turnate și plastic. Rezultatul – excepțional
Noul model de mitralieră, MG 42, a fost dezvoltat sub conducerea doctorului Gruner, de la fabrica Grossfuss din Dobeln, Saxonia. Ironia face că doctorul Gruner nu era nici măcar un specialist în armament. Era, în schimb, un expert în tehnologia prelucrării tablei. El a combinat, pur și simplu, principiile de funcționare ale altor mitraliere într-un nou model numit MG 42.
A renunțat la metodele uzuale la acea vreme de fabricare a armelor, care presupuneau un consum intensiv de resurse, și a optat pentru un proces de producție total diferit, care folosea șabloane, presarea și modelarea pieselor. A rezultat o armă incredibilă, din piese de tablă presată, piese turnate și din plastic.
Această metodă solidă de producție s-a dovedit formidabilă, fără echivalent de eficientă. Folosindu-se noua tehnică, s-au redus consistent timpul de fabricare, costul armei, numărul utilajelor necesare.
În mod incredibil, această armă, mult mai ieftină, s-a constatat că avea o cadență de foc năucitoare, de 1.500 de gloanțe pe minut, de aproape 3 ori mai mult decât cele mai bune mitraliere ale inamicului și cu circa 6-700 de peste MG 34.
Germanii o foloseau atât ca mitralieră grea, cât și ca mitralieră ușoară. Dacă era echipată cu tripod, o treceau în categoria mitralierelor grele. Dacă era echipată cu bipod, o socoteau mitralieră ușoară.
MG 42 s-a numărat printre „armele-minune” cu care propaganda nazistă pretindea că se va câștigat războiul. N-a făcut acest lucru, dar în ultimii ani ai conflictului, când Germania nu mai avea, pur și simplu, suficienți soldați să fie trimiși în prima linie, această mitralieră a compensat, în mare măsură, deficitul de efective cu puterea sa de foc copleșitoare.
O singură mitralieră MG 42 echivala cu 80% din puterea de foc a unei unități echipate cu carabine Mauser
Cu această putere de foc, MG 42 a intrat de pe bancurile de lucru ale doctorului Gruner direct în mitologia ambelor tabere care s-au înfruntat în Al Doilea Război Mondial. Soldații anglo-americani și sovietici erau speriați de MG 42 și o foloseau ori de câte ori reușeau să pună mâna pe una.
Printre soldații germani, MG 42 avea o reputație excepțională. O singură mitralieră de acest fel echivala cu 75-80% din puterea de foc a unităților care aveau doar carabine Mauser 98K. În timpul WW2, Germania a produs un număr de 423.600 de mitraliere MG 42.
După război, MG 42 a continuat să fie produsă. A fost adaptată la muniția standard a NATO, cu calibrul 7,62X51 mm, și a fost introdusă în armata vest-germană sub numele MG 1 și MG 3.
Noul model a fost folosit de armatele din Italia, Norvegia, Pakistan, Turcia și Austria. În Iugoslavia, MG 42 a fost produsă în continuare cu vechea muniție, de calibru 7,92X57 mm. Mitraliera a fost extensiv folosită în războaiele din Balcani, din anii ’90 ai secolului trecut.
Chiar și azi, la aproape 80 de ani de la inventarea sa, MG 42 continuă să fie fabricată și folosită, ceea ce spune totul despre calitatea sa fără egal.
CITIȚI ȘI:
