Tancul Somua S-35 a fost cel mai bun tanc de care a dispus Franța în bătălia din 1940 cu armata germană. Doctrina militară a Franței, de a folosi blindatele ca unități de sprijin pentru infanterie – spre deosebire de germani, care le-au grupat în divizii de tancuri folosite pentru a copleși defensiva în locurile alese pentru atac –, a fost însă unul din factorii care au împiedicat Somua S-35 să influențeze favorabil soarta Bătăliei pentru Franța.
La începutul anilor 1930, comandamentul trupelor de cavalerie mecanizată din Franța a lansat industriei de profil comanda de a produce un nou tanc mediu.
În 1935 a fost ales prototipul din care avea să se dezvolte Somua S-35.
Producția a început în 1936.
Cel mai bun tanc francez și printre cele mai performante din lume în 1940, Somua S-35 avea un tun foarte bun și un blindaj excelent. Marele dezavantaj – turela de un singur om
Somua S-35 era un tanc bine protejat la nivelul blindajului pentru acele timpuri – grosime de maximum 35 mm de oțel în partea din față a caroseriei și 55 mm la turelă. Era foarte bine înzestrat și ca armament, având montat un tun antitanc SA 35 de calibrul 47 mm L/32.
Totuși, marele dezavantaj era turela prea strâmtă, concepută pentru un singur om, ceea ce îi reducea foarte mult eficiența în luptă. Omul din turelă avea prea multe sarcini de executat.
Caroseria era compusă din trei secțiuni din oțel sudate între ele. Șoferul și operatorul radio stăteau jos, în partea din față a carenei. Comandantul echipajului stătea în turelă.
Motorul tancului Somua S-35 era amplasat în partea din spate a vehiculului. Cei 190 de cai putere erau acceptabili, iar în 1940 se trecuse la instalarea unui motor mai puternic, de 220 de cai putere, dar din această versiune au apucat să fie echipate puține exemplare.
În momentul atacului german se începuseră experimentele pentru producerea, pe șasiul Somua, a unui tun de asalt cu calibrul de 75 mm, dar înfrângerea fulgerătoare n-a mai permis ulterior continuarea proiectului.
În 1940, Franța dispunea de 418 tancuri Somua S-35. Le-a risipit însă la diviziile de cavalerie și infanterie, irosindu-le potențialul de luptă
La începutul Bătăliei pentru Franța, în mai 1940, armata dispunea de 418 tancuri Somua S-35 – suficiente pentru a bloca diviziile de tancuri germane dacă ar fi fost folosite laolaltă, în divizii blindate, laolaltă cu Char B-1 bis.
Deși aveau neajunsurile lor, tancurile Char B-1 bis și Somua S-35 le erau, în 1940, net superioare celor germane la doi dintre cei trei parametri importanți în evaluarea blindatelor: putere de foc și blindaj. Tancurile ușoare Panzer II, Panzer 35 (t) și Panzer 38 (t) erau surclasate. În ceea ce privește mobilitatea – al treilea parametru -, Somua S-35 era cel puțin egal cu cele mai bune tancuri germane, Panzer III și Panzer IV.
Dar risipite în grupuri mici, alocate diviziilor de infanterie și de cavalerie mecanizată, Somua S-35 n-au avut niciun impact vizibil pe câmpul de luptă.
După capitularea Franței, Germania a preluat 297 dintre tancurile Somua S-35 și le-a folosit, la rându-i, în diverse teatre de operațiuni.
Sursa primară a informațiilor: Weapons of World War II, de Alexander Ludeke.
CITIȚI ȘI:
