Hummel a fost primul tun greu autopropulsat din istorie. Acest vehicul blindat, care consta dintr-un obuzier de calibrul 150 mm montat pe un șasiu modificat de Panzer IV, a fost fabricat de Germania cu misiunea specifică de a sprijini operațiunile ofensive ale trupelor de blindate.
Noua strategie cu care germanii și-au asigurat victoriile în primii ani din Al Doilea Război Mondial consta, în principal, din aplicarea unor lovituri rapide, în profunzime, cu ajutorul diviziilor blindate. S-a constatat, mai ales după invadarea URSS, că nu era suficient suportul aerian, pentru că la vremea respectivă aviația de bombardament avea o precizie foarte scăzută, așa că a apărut necesitatea ca tancurile să fie însoțite de o artilerie capabilă să țină pasul.
Un obuzier greu urcat pe un șasiu modificat de Panzer IV
Această problemă nu s-a putut rezolva chiar așa ușor, deși Wehrmachtul folosea deja de ceva vreme artileria autopropulsată. Lucrul la un obuzier autopropulsat greu a început în 1942, dar abia la începutul lui 1943 a putut fi dat în folosință Geschutzwagen III/IV – Sd.Kfz. 165, sau Hummel.
Problema greutății obuzierului care trebuia urcat pe șasiu era una importantă, pentru că noul vehicul avea nevoie de stabilitate. Așa că motorul de pe șasiul de Panzer IV a fost mutat în față, pentru a face loc în spate unui compartiment suficient de spațios ca să găzduiască echipajul de 6-7 persoane. Au fost introduse modificări preluate de la șasiul tancului Panzer III, cum ar fi sistemul de conducere și de direcție. Suspensiile și motorul au fost păstrate de la Panzer IV.
Ca să se reducă greutatea vehiculului, plafonul și blindajul din spate erau destul de subțiri sau chiar eliminate cu totul. S-a considerat că acest lucru nu era chiar atât de important din moment ce Hummel urma să asigure suportul cu foc indirect din spatele primei linii – deci nu intra în contact direct cu tancurile ori infanteria inamicului. În același timp, la momentul elaborării tunului autopropulsat Hummel, Germania deținea superioritatea aeriană – un element important.
Hummel a rezolvat problema susținerii cu foc a diviziilor blindate, dar putea transporta puține proiectile și avea nevoie de un transportor special pentru muniție
Versiunea Geschutzwagen III/IV echipată cu obuzierul de calibrul 15 cm a fost botezată Hummel, care în germană înseamnă „Bondar“. Avantajele erau majore, acest blindat fiind capabil să se deplaseze cu 40 km/oră pe drum și cu aproape 20 km/oră în afara drumurilor – așadar, ținea pasul cu tancurile. Asta, într-un moment în care armata germană continua să folosească preponderent atelajele de cai ca să tracteze artileria.
În schimb, Hummel nu putea stoca în interiorul său decât 18 proiectile, ceea ce însemna că trebuia urmat întotdeauna de un transportor cu muniție.
Până la sfârșitul războiului s-au produs 666 de obuziere autopropulsate Hummel și 150 de transportoare speciale pentru muniție. Eficiența sa a fost la cel mai înalt nivel și a fost apreciată la superlativ de trupe.
Principalele informații despre obuzierul autopropulsat Hummel provin din volumul „Weapons of World War II“, scris de Alexander Ludeke.
CITIȚI ȘI:
- Avioane. Germania: Messerschmitt Bf 109
- Avioane. Uniunea Sovietică: bomardierul Tupolev SB-2
- Blindate. Germania: tancul King Tiger (Tiger II)
- Avioane. Japonia: Mitsubishi A6M Rei-Sen (Zero/Zeke)
- Avioane. Italia: Fiat G.55 Centauro (Centaur)
- Avioane. Uniunea Sovietică: Mikoian-Gurevici MiG-1 și MiG-3
- Artilerie. Uniunea Sovietică: obuzierul greu B-4 M 1931 (calibru 203 mm)
- Blindate. Uniunea Sovietică: tancul Iosif Stalin 2 (IS-2)
- Blindate. SUA: tancul greu M26 Pershing
- Blindate. Germania: tancul Panzer VI Tiger
- Blindate. Germania: distrugătorul de tancuri Nashorn
- Blindate. Uniunea Sovietică: distrugătorul de tancuri SU-76
- Blindate. SUA: tancul M4 Sherman