PIAT (Projector Infantry Anti Tank) a fost primul lansator de rachete antitanc pentru infanterie din serviciul armatei Marii Britanii. Introdus la sfârșitul lui 1942, PIAT aplica aceleași principii simple de funcționare folosite și de americani (Bazooka) și, ulterior, germani (Panzershrek și Panzerfaust). Deși s-a dovedit foarte utilă și eficace, fiind folosită cu maxim efect în luptele de stradă din 1945, PIAT era în același timp o armă grea și dificil de manevrat.
Lansatorul PIAT a apărut, exact ca și în cazul americanilor, din necesitatea de a echipa infanteria cu arme mai eficiente decât pușca antitanc Boys, care putea fi folosită doar contra vehiculelor cu blindaj subțire.
PIAT funcționa după principiul harbaletei, folosind tensionarea unui arc
Cerința a fost, evident, ca noua armă să fie totuși îndeajuns de ușoară ca să poată fi luată și folosită inclusiv de trupele de parașutiști. Iar răspunsul a venit de la maiorul Millis Jefferis.
La fel ca și Bazooka și Panzerfaust, lansatorul PIAT folosea principiul încărcăturii explozive concepute în așa fel încât la impact să-și concentreze capacitatea distructivă în punctul unde era lovită ținta. Arma se deosebea totuși de celelalte două prin anumite caracteristici. Funcționa după principiul harbaletei, folosind tensiunea unui arc. Proiectilul introdus în PIAT avea o coadă goală prevăzută cu aripioare pentru stabilizare în timpul zborului. În partea din față se afla încărcătura de propulsie.
În țeava lansatorului erau un resort spiralat puternic și o tijă metalică. Atunci când soldatul apăsa pe trăgaci, tija sărea în față, ejecta proiectilul și, în același timp, aprindea încărcătura de propulsie. Teoretic, acest proces ar fi trebuit să producă, prin recul, retensionarea mecanismului de propulsie (a arcului), dar acest lucru nu se întâmpla mereu. Tensionarea manuală a acestui mecanism era complicată, deoarece necesita o forță de tracțiune de 90 kg.
PIAT avea avantajul că nu dezvăluia inamicului poziția celui care trăgea, dar era de 3 ori mai greu decât Bazooka și Panzerfaust și un recul foarte puternic
Printre avantajele PIAT se număra acela că, neavând evacuarea de gaze în partea din spate a tubului (precum Bazooka și Panzerschreck), nu dezvăluia inamicului poziția soldaților care-l foloseau. În plus, era eliminat pericolul de a fi răniți accidental camarazi aflați în spatele celui care lansa proiectilul.
Cu cele 15 kilograme ale sale, PIAT era însă o armă de 3 ori mai grea decât corespondentele americane (Bazooka) și germane (Panzerfaust). Avea un recul foarte puternic și, la început, muniția folosită era destul de nefiabilă (nu exploda mereu la impact).
La fel ca și în numeroase alte situații, industria britanică n-a reușit suficient de repede să treacă pe picior de război și să producă, din acest punct de vedere, arme la fel de bune precum cele germane și americane.
Cu toate acestea, PIAT a fost produsă în 115.000 de exemplare și a fost folosită inclusiv după Al Doilea Război Mondial în conflicte regionale precum primul război din Indochina, războiul israeliano-arab din 1948 și războiul din Coreea (1950-1953).
Sursa primară a informațiilor: Weapons of World War II, de Alexander Ludeke.
CITIȚI ȘI:
- Avioane. Uniunea Sovietică: Mikoian-Gurevici MiG-1 și MiG-3
- Artilerie. Uniunea Sovietică: obuzierul greu B-4 M 1931 (calibru 203 mm)
- Blindate. Uniunea Sovietică: tancul Iosif Stalin 2 (IS-2)
- Blindate. SUA: tancul greu M26 Pershing
- Blindate. Germania: tancul Panzer VI Tiger
- Blindate. Germania: distrugătorul de tancuri Nashorn
- Blindate. Uniunea Sovietică: distrugătorul de tancuri SU-76
- Blindate. SUA: tancul M4 Sherman
