Tunul de asalt StuG IV (Sturmgeschutz IV), produs de Germania în Al Doilea Război Mondial, nu a fost altceva decât un StuG III montat pe un șasiu de tanc Panzer IV, dar cu blindaj îmbunătățit.
Primele teste cu această combinație s-au făcut în 1943, când se căuta o soluție provizorie până la apariția unui distrugător de tancuri specializat la care se lucra deja (Jagdpanzer IV).
Lucrurile s-au schimbat însă spre sfârșitul acestui an, când uzinele unde se fabricau șasiurile pentru Panzer III și modelul de mare succes StuG III au fost atât de puternic bombardate de aviația anglo-americană, încât producția a fost aproape complet stopată.
În acel moment, Hitler – care lua rapid decizii și, foarte adesea, instinctul îl ghida către soluțiile corecte, afirmau colaboratorii săi – a intervenit personal și a ordonat ca o parte din producția de Panzer IV să fie direcționată către fabricarea de tunuri de asalt StuG IV. Uzinele Krupp și-au convertit, în consecință, fabricarea de Panzer IV în StuG IV.
Și StuG IV, la fel ca StuG III, s-a dovedit extraordinar de eficient, un vehicul de mare succes pe toate fronturile. Dar, la fel ca și celelalte blindate germane, nici acesta nu a putut fi produs în cantități prea mari. Până la sfârșitul războiului, doar 1.500 de exemplare au fost fabricate.
Sursa primară a informațiilor: Weapons of World War II, de Alexander Ludeke.