Tancul mediu standard al armatei Japoniei în prima parte a celui de-Al Doilea Război Mondial a fost modelul 89B Otsu.
Când vorbim de tancuri medii, gândul ne duce la cele ultracunoscute ale puterilor occidentale și ale URSS: T-34, Panzer IV, Sherman. Grele de 25-40 de tone, cu tunuri antitanc de la calibrul 75 mm în sus, cu blindaje greu de străpuns, de până la 80 de milimetri, acestea par niște monștri care aruncă în derizoriu ceea ce au produs japonezii. 89B Otsu cântărea 12,7 tone, avea un tun de calibrul 57 mm și blindaj cu grosimea maximă de 17,5 milimetri.
Totuși, când se pun în oglindă acești parametri trebuie ținut cont de câteva chestiuni foarte importante:
– tancurile acestei țări au fost proiectate la sfârșitul anilor 1920 sau începutul anilor 1930,
– inițial a avut de înfruntat adversari foarte slab înarmați (China) pe continent,
– spre sfârșitul anilor 1930, direcția războiului dus de Japonia a fost Oceanul Pacific.
Inspirat de tancul britanic Vickers, modelul japonez 89B Otsu a fost gândit să fie ușor de transportat pe mare și cu rolul de a sprijini infanteria
În momentul în care a pornit campania de construire a imperiului său maritim, Japonia nu avea nevoie de tancuri de zeci de tone. Era contraproductiv să construiești vehicule greu de transportat și de debarcat pe zeci și sute de insule și insulițe, unele dintre ele apărate de o mână de infanteriști slab echipați, iar altele – pustii de-a dreptul.
Așa se explică de ce Japonia nu a produs multe tancuri, iar cele fabricate au fost ușoare.
Designul tancului 89 a fost conceput în 1929. La fel ca multe alte țări, Japonia s-a inspirat de la tancurile britanice Vickers – în acest caz, Mark C. Ulterior, în 1934,motorul pe benzină a fost înlocuit de unul Diesel produs de Mitsubishi.
Lent, cu blindaj prea subțire, 89B Otsu a fost un eșec. Pe câmpul de luptă, s-a dovedit ineficient
Noua versiune a fost botezată 89B, devenind tancul mediu standard al armatei japoneze la sfârșitul anilor 1930 și chiar începutul anilor 1940.
Dar, în 1942, acest vehicul era deja complet depășit. La fel ca toate tancurile japoneze, și 89B Otsu a fost gândit cu scopul de a sprijini cu foc infanteria. Dar tancul era atât de perimat, încât chiar și în acest rol era de folos doar contra unor inamici foarte slab înarmați.
Lent, cu un blindaj foarte subțire, 89B Otsu a fost un eșec. Circa 400 de exemplare au fost produse în total. În 1942, puși în fața evidenței, comandanții armatei japoneze l-au retras de pe toate câmpurile de luptă.
Sursa primară a informațiilor: Weapons of World War II, de Alexander Ludeke.
CITIȚI ȘI:
