În cadrul giganticului efort de război făcut de Uniunea Sovietică începând cu sfârșitul anilor 1920 s-a înscris și o lungă serie de mașini blindate cu 6 roți bazate pe șasiul camionului GAZ.
Această serie de vehicule de luptă a culminat, în 1938, cu apariția BA-10. Această mașină blindată era excepțional înarmată pentru acele timpuri, având ca principală armă un tun antitanc de calibrul 45 de milimetri instalat într-o turelă rotativă.
Pentru a evalua corect ce înseamnă acest lucru, e suficient să spunem că în 1941, la invadarea URSS, Germania nu avea decât câteva tancuri Panzer III cu tunuri de calibru superior (50 mm). În rest, tancurile Panzer III din modelele fabricate până în 1940, Panzer 35 (t) și Panzer 38 (t) aveau tunuri de calibrul 37 mm. Tancurile Panzer I n-aveau tun deloc, iar Panzer II – tunuri de 20 mm.
Tancurile Panzer IV aveau tunuri de calibrul 75 mm, dar acestea aveau țeava scurtă și erau destinate luptei cu infanteria – motiv pentru care nu aveau putere de penetrare prea mare.
Peste 3.300 de mașini blindate AB-10 cu tun de 45 de mm în turelă rotativă
Între 1938 și 1941, URSS a produs peste 3.300 de astfel de automobile blindate AB-10 (mai multe decât numărul total al tancurilor cu care a atacat Germania – 3.266).
AB-10 era destinat activităților de recunoaștere, folosit inclusiv de brigăzile independente de tancuri.
S-au produs și versiuni modificate, amfibii, destinate traversării cursurilor de apă, dar și transportoare de muniție sau ambulanțe.
Armata Roșie a folosit AB-10 până în 1943, vehiculul fiind aruncat în luptă cu mare eficiență, de exemplu, în bătălia de frontieră cu japonezii, la Halhin Gol.
Germanii au capturat un mare număr de mașini blindate AB-10 în vara lui 1941, folosindu-le ulterior pentru lupta cu partizanii sau în alte operațiuni de menținere a ordinii.
Sursa primară a informațiilor: Weapons of World War II, de Alexander Ludeke.
CITIȚI ȘI:
