Panzer I este prima tentativă a Germaniei interbelice de a construi un tanc. Nici nu poate fi numit astfel, de fapt, pentru că Panzer I (Pz. I) era, de fapt, o tanchetă proiectată inițial cu scopul de a se instrui trupele și nimănui nu-i dădea prin cap în 1934, când au fost gata primele exemplare, că acestea vor ajunge să fie folosite în lupte.
Guderian era, la apariția acestui vehicul, foarte satisfăcut că are la dispoziție niște mașini reale pentru instrucția trupelor, în locul machetelor din mucava folosite până atunci.
Cu toate acestea, chiar și astăzi istoricii mai continuă să contabilizeze aceste tanchete cu blindaj minim și fără tun ca “tancuri” în dreptul Germaniei, în perioada 1939-1941, „umflând” astfel masiv numărul real al vehiculelor de luptă pe care le-au avut naziștii.
După înfrângerea în Primul Război Mondial, Germaniei i s-a interzis, printre altele, să mai dețină vehicule blindate și cu atât mai puțin să construiască unele noi. Dar venirea lui Hitler și a naziștilor la putere în 1933, pe fondul unei crize internaționale și a slăbirii controlului din partea învingătoarilor, a schimbat lucrurile.
Pentru ca Aliații să nu-și dea seama că Germania începuse cercetările în privința tancurilor, Panzer I a fost botezat inițial „Tractor”
Naziștii au demarat un program secret de proiectare și construire a unui tanc imediat după ce au preluat puterea. Tocmai din motive de securitate, ca să mascheze acest program secret, primele proiecte au fost numite Landwirtschaftlicher Schlepper (tractoare). S-au propus mai multe variante, în cele din urmă s-a optat pentru unul pus imediat în producție, iar primele vehicule au părăsit poarta uzinei în 1934.
Panzer I avea, ca armament, doar două mitraliere care trăgeau cu gloanțe de calibrul 7,92 mm și erau montate pe o turelă rotativă. Ausf. A (Modelul A) avea un motor foarte mic, de numai 60 de cai putere. Varianta următoare, Ausf. B, a fost dotată cu un motor ceva mai mare, de 100 de cai putere, și lungită cu 40 de centimetri ca dimensiune.
Deși proiectat doar ca vehicul de antrenament, aproape fără valoare militară, Panzer I a ajuns, până la urmă, să fie folosit de Germania din plin în primii ani de război. A fost trimis în campaniile din Polonia, Franța, Danemarca și Norvegia, apoi în invazia Iugoslaviei și a Greciei, în bătăliile din Africa și, în final, chiar în războiul contra URSS.
Simplul fapt că acest vehicul aproape ridicol, cu un blindaj care rezista creioanelor școlarilor (Guderian se plângea, înainte de apariția Pz. I, că machetele de carton erau găurite de ștrengari), dar nu oferea nicio protecție împotriva tunurilor, a puștilor antitanc și uneori nici împotriva gloanțelor, a fost trimis în luptă ne arată că, de fapt, așa-zisa “putere blindată” a Germaniei a fost o poveste mult umflată de propaganda din ambele părți.
Panzer I a fost folosit și pe Frontul de Est, dar nu în prima linie. Deși nu avea tun, el a fost totuși contabilizat de istorici la „tancuri”, atunci când s-a scris despre forța blindată a germanilor
După campania franceză, Pz. I a fost retras din prima linie, dar a continuat să fie folosit în diverse operațiuni, inclusiv pe Frontul de Est, în vara lui 1941.
Unul dintre primele tunuri autopropulsate ale Germaniei a fost bazat pe Pz. I. Tunul greu de infanterie SiG 33, de 15 cm, a fost montat pe carena tancului. Întregul ansamblu a fost acoperit cu o foaie de tablă groasă.
De asemenea, când realitățile războiului au demonstrat că armata germană era clar depășită de inamic la capitolul tancuri, pe șasiul Pz. I s-au montat degrabă tunuri anti-tanc Skoda de calibrul 4,7 centimetri. 202 astfel de vehicule au fost convertite cu gândul de a putea înfrunta tancurile franceze Char B1. Până la urmă, aceste autotunuri anti-tanc improvizate au ajuns și în Africa de Nord, dar și pe Frontul de Est.
O altă destinație a Pz. I a fost utilizarea tanchetei ca vehicul de comandă în prima linie pentru formațiunile de tancuri. Aceasta a fost încă o găselniță cu care nemții au revoluționat războiul. Era pentru prima oară când comandanții își însoțeau trupele, cu care rămâneau în contact radio permanent, dirijându-le în timp real pe câmpul de luptă.
Între 1934 și 1939, când a încetat producția, au fost construite circa 2.800 de tanchete Panzer I de toate tipurile.
CITIȚI ȘI:
