Italia a fost cea mai nepregătită dintre marile puteri la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mussolini știa asta foarte bine, motiv pentru care i-a și cerut lui Hitler să nu înceapă războiul înainte de 1942, când considera el că ar fi putut să se încheie pregătirile Italiei. Tanchetele CV (Carro Veloce) 33 și CV 35, impropriu numite “tancuri ușoare”, stau mărturie a neajunsurilor italiene în ajunul marelui conflict.
Italianul CV 33 s-a născut dintr-o mașinărie britanică. La sfârșitul anilor 1920 și începutul anilor 1930, în Europa era foarte răspândit și apreciat un “tanc ușor” cu echipaj de două persoane fabricat de firma Carden-Loyd (și polonezii luaseră unul pentru a construi apoi seria de tanchete TK). În principal prețul bun îi încânta pe toți.
Italia a cumpărat două exemplare Carden-Loyd Mark IV, laolaltă licența care-i permitea să le producă în țară. După o serie de modificări, primul model rezultat a fost CV 33.
Un vehicul dezastruos de la bun început, fără speranță în fața oricărui inamic
Prima serie a acestui vehicul era echipată cu o mitralieră de calibrul 6,5 mm răcită cu apă, dar era atât de dezastruoasă, încât a fost foarte repede înlocuită, la seria a II-a, cu două mitraliere Fiat 18/35 calibrul 8 mm.
Această tanchetă ar putea fi băgată în aceeași categorie cu Panzer I (Germania), Vickers Mark VI (Marea Britanie) și TK 3 (Polonia), doar că era mult mai ineficientă și mai vulnerabilă decât acestea. Cât privește Uniunea Sovietică, n-are rost nicio comparație. În timp ce italienii se chinuiau să fabrice acest vehicul „echipat” cu două mitraliere, sovieticii fabricau deja BT-5 cu tun antitanc de calibrul 45 mm.
Pe parcurs, s-au operat și alte modificări, inclusiv la suprastructură, iar la un moment dat s-a montat și o mitralieră de calibrul 13,2 mm. Această nouă versiune s-a numit CV 35.
Indiferent ce modificări li s-ar fi făcut însă acestor vehicule, ele rămâneau însă necompetitive. Italia a folosit CV 33 și CV 35 în războiul civil din Spania, în Grecia, Nordul Africii și chiar în URSS, iar peste tot acestea s-au comportat catastrofal. CV 33 și CV 35 erau niște capcane ale morții pentru echipajele lor, victime sigure în fața oricărui inamic cât de cât înarmat.
În ciuda faptului că ineficiența lor s-a constatat fără dubii încă din timpul războiului civil spaniol (1936-1939), aceste vehicule au fost păstrate în armata italiană până la sfârșitul lui 1942. Abia după dezastrul de pe Frontul de Est s-a renunțat la ele.
După 1943, Germania a capturat unele dintre aceste tanchete și le-a folosit ca vehicule pentru menținerea ordinii.
CITIȚI ȘI:
