Tancheta TK3, disponibilă în armata Poloniei la momentul 1 septembrie 1939, când s-a produs invazia germană, este singurul vehicul din armatele aliate care se poate compara cu Panzer I.
Vehicul fără tun, dotat numai cu o mitralieră, avea un blindaj foarte subțire și era manevrat de doi oameni.
În 1929, Polonia – care acorda atenție programului de înarmare și avea și o industrie capabilă să-l execute – a achiziționat de la britanici un exemplar din tancul Carden-Loyd Mark IV și a dezvoltat propriile versiuni: o serie de tanchete sau tancuri ușoare.
Nu trebuie privită ironic această opțiune a Poloniei. La acel moment (începutul anilor 1930), multe dintre blindatele armatelor lumii nu erau departe de stadiul din Primul Război Mondial. Armamentul era, în general, unul ușor și adesea pe “tancuri” se găseau doar 1-2 mitraliere. Blindajul era anti-glonț și nu anti-tun din simplul motiv că nici tunurile anti-tanc nu erau prea dezvoltate (sau nu erau deloc).
TK3 era depășit la startul războiului, iar numărul de tanchete reechipate cu tun a fost nesemnificativ
Tanchetele TK3 dezvoltate de Polonia erau bune pentru momentul acela: erau mici și manevrabile. Polonezii au produs mai multe versiuni, inclusiv tanchete deschise (fără plafon) – TK1 și TK2.
Producția de masă a început în 1931 cu modelul TK3, care era complet închis.
Până la startul războiului, în 1939, se produseseră circa 300 de bucăți din acest model. Dar la acea dată, deja lucrurile se schimbaseră radical față de momentul intrării în producție a tanchetei.
Polonezii și-au dat seama că TK3 nu mai e competitiv și au căutat rapid soluții. Cu puțin înainte de începerea războiului, câteva tanchete TK3 (24 la număr) au fost modificate pentru a fi echipate cu un tun anti-tank de 20 de milimetri. Acest “upgrade” a fost inspirit, iar puterea de foc a crescut îndeajuns pentru ca puținele TK3 modificate să producă pierderi germanilor. Au fost cazuri în care au reușit să scoată din luptă tancuri Pz. 35 (t) și chiar Panzer IV.
Dar aceste tanchete rămâneau fundamental prea slab înarmate, cu un blindaj mult prea subțire, și erau, în orice caz, prea puține pentru a face față armatei germane.
După cucerirea Poloniei, toate vehiculele de acest tip rămase funcționale au fost preluate de Wehrmacht, reechipate cu mitraliere franțuzești Hotchkiss M1914 calibrul 9 milimetri și folosite pentru sarcini în teritoriile ocupate.
CITIȚI ȘI:
