Una din cele mai bune mașini blindate ale celui de-Al Doilea Război Mondial a fost Panhard AMD 178, vehicul construit de Franța, însă, în cantități prea mici pentru a conta la momentul decisiv.
Proiectanții au început lucrul la Panhard AMD 178 la mijlocul anilor 1930. A rezultat o mașină excelentă, care la momentul bătăliei pentru Franța, din mai-iunie 1940, reprezenta principalul vehicul blindat de recunoaștere al armatei din această țară.
Panhard AMD 178 a fost atât de reușit, încât producția a fost reluată imediat după eliberarea Franței, în 1944
AMD 178 îngloba o sumă de elemente inspirate sau chiar inovative.
Exista un al doilea scaun de șofer în partea din spate a mașinii, astfel încât, dacă apărea un pericol, se putea pleca direct în sens invers fără a mai fi nevoie ca vehiculul să întoarcă. Motorul era în doi timpi.
Armamentul principal era un tun de calibrul 25 mm, astfel încât Panhard AMD 178 era o mașină de recunoaștere foarte puternic înarmată pentru vremea sa.
S-au dezvoltat însă și versiuni neechipate cu armament, transformate în centre mobile de transmisie radio, dar și AMD-uri înzestrate doar cu două mitraliere de calibrul 7,5 mm.
Principala slăbiciune a acestui vehicul blindat de luptă era blindajul său nituit. Dacă mașina era lovită de un proiectil, niturile aveau tendința să “împuște” de jur împrejur, transformându-se în niște gloanțe care puteau răni oamenii din compartimentul de luptă.
Armata germană a apreciat mașina blindată franceză în mod deosebit, încorporând în unitățile sale de recunoaștere toate exemplarele capturate în stare de funcționare
Până când Franța a pierdut războiul, s-au produs aproximativ 300 de Panhard AMD 178.
După capitulare, Germania a capturat circa 190 din aceste vehicule, le-a rebotezat P 204 (f) și le-a inclus în armamentul Wehrmachtului. În cele mai multe cazuri, le-a reechipat cu radiouri și chiar cu antene, pentru a le folosi, de asemenea, în misiuni de recunoaștere. Unele au fost modificate, înlocuindu-li-se pneurile cu roți de tren, pentru a fi folosite ca să patruleze pe calea ferată.
Armata germană a apreciat în mod deosebit Panhard AMD 178, considerându-le un mare câștig pentru unitățile sale de recunoaștere.
Despre succesul deosebit al acestui model vorbește de la sine faptul că, după eliberare, în 1944, Panhard a reluat imediat producția de AMD 178 – asta, deși trecuse aproape un deceniu de la proiectarea sa, iar între timp tehnica de luptă evoluase foarte mult.
Sursa primară a informațiilor: Weapons of World War II, de Alexander Ludeke.
CITIȚI ȘI:
