Mitraliera grea Model 92 folosită de japonezi în Al Doilea Război Mondial a fost, practic, la fel cu cea Taisho 3 Model 1914, folosită în Primul Război Mondial. Singura diferență era făcută la calibrul muniției. Cartușele pentru Taisho avuseseră calibrul 6,5 mm, pe când cele pentru Model 92 aveau 7,7 mm.
Japonezii au intrat în Al Doilea Război Mondial mult în urma inamicilor la capitolul armament – mai ales cel pentru infanterie. De fapt, exceptând 2-3 tipuri de avioane și câteva de nave, n-au fost competitivi în niciun domeniu. Iar mitraliera Model 92 nu face excepție.
O mitralieră prea grea, dificil de mutat în timpul luptei, a cărei țeavă se încingea repede și nu permitea focul continuu îndelungat
Acest tip de mitralieră era ușor de recunoscut atât după formă, cât și după zgomotul specific făcut când trăgea. Avea niște “nervuri” masive care înveleau țeava și care foloseau la răcirea acesteia în timpul tragerii. Cu toate acestea, focul continuu îndelungat nu era posibil, pentru că sistemul nu era chiar eficient și țeava se încingea până la urmă.
Un alt dezavantaj major era greutatea mult prea mare pentru o mitralieră. Din acest motiv, schimbarea poziției în timpul luptei era foarte dificilă.
De asemenea, cartușele trebuiau gresate bine înainte să fie introduse. Dacă nu se respecta cu atenție procedura, mitraliera începea să dea rateuri sau se bloca.
În ciuda tuturor acestor defecte, mitraliera grea Model 92 a fost cel mai des folosită de trupele japoneze în perioada 1941-1945.
Soldații aliați o botezaseră “ciocănitoarea” din cauza zgomotului specific făcut atunci când trăgea.
CITIȚI ȘI:
