Pistolul-mitralieră PPSh a fost conceput și dezvoltat de fabricantul rus de arme Georgii Șpaghin.
Primul model a apărut în 1940 și a fost testat împreună cu alte modele imediat, pentru că Stalin se grăbea să-și înarmeze giganticele armate.
Condițiile în care au fost testate modelele de arme au fost înrăutățite artificial: cu încărcătoare deteriorate și neunse. Pentru această ultimă operațiune, au fost șterse cu benzină și lăsate uscate.
Peste 5.000 de cartușe au fost trase fără ca pistolul-mitralieră să fie uns sau curățat. Pentru că a dat cel mai bun randament dintre toate armele încercate în aceste teste, PPSh a fost introdus în uzul Armatei Roșii în decembrie 1940.
Ca și azi, rușii se ocupau cu propagarea haosului și dezorganizării la alții, iar cine mișca în front în propria țară era împușcat. În timp ce subvenționau grevele din uzinele de armament franceze, de exemplu, unde producția noilor arme a mers atât de greu încât n-au fost gata la timp pentru bătălia cu nemții, sovieticii își produceau propriile arme în uzine gigantice, unde zeci de mii de muncitori ținuți în barăci, în condiții animalice, cu un blid de mâncare pe zi, munceau ca sclavii în 3 schimburi.
PPSH Șpaghin 1941 putea trage 30.000 de cartușe fără să piardă din acuratețe și fiabilitate
Rezultatul a fost că WW2 a găsit Armata Roșie de departe cea mai echipată din lume, cu mai multe tunuri, tancuri și avioane decât toate armatele lumii la un loc. Printre aceste arme de top, și PM-ul Șpaghin.
Pistolul-mitralieră Șpaghin, o capodoperă a vremii, era construit astfel încât să poată trage minimum 30.000 de cartușe în aceleași condiții de acuratețe și fiabilitate.
Când a fost fabricat PPSh41, tehnica producerii de piese din tablă prin presare nu era încă foarte răspândită. Cu toate acestea, multe dintre componentele acestui pistol-mitralieră erau fabricate prin această metodă.
Din moment ce majoritatea pieselor nu au mai fost turnate, ci fabricate din tablă groasă de 2-5 mm, metalul putea fi economisit și, astfel, costurile de producție mult reduse.
Cele mai scumpe piese din pistolul-mitralieră Șpaghin erau țeava și tamburul, care a fost luat de la un model mai vechi, PPD-40.
Arma era atât de bună, încât Wehrmachtul a încorporat în propriul arsenal modelele capturate și le-a modificat pentru a folosi propria muniție
Pistolul-mitralieră avea doar două conexiuni filetate.
În total, au fost fabricate aproape 6 milioane astfel de pistoale-mitralieră.
Wehrmachtul a apreciat foarte mult această armă indestructibilă. Modelele capturate au fost nu doar folosite de soldați, dar au devenit chiar parte din echipamentul oficial.
Nemții le-au rebotezat, după obiceiul lor de a redenumi armele capturate de la inamic și refolosite, MP 717 (r).
Au fost, de asemenea, modele modificate pentru a putea folosi cartușele parabellum de calibrul 9 mm.
PPSh a fost unul dintre cele mai bune pistoale-mitralieră care s-au fabricat vreodată. Principalele sale avantaje erau puterea de foc foarte bună, metodele de producție simple și faptul că era aproape indestructibil.
Printre puținele dezavantaje se număra acela că era, totuși, prea greu.
CITIȚI ȘI:
