Connect with us

Hi, what are you looking for?

Colecționarul de Istorie

Arme din Al Doilea Război Mondial

Blindate. Marea Britanie: tancul Matilda II

Tancul britanic Matilda II s-a născut din disperare. Consecință a lipsei de prevedere vecină cu inconștiența a Guvernelor perindate la conducere în anii 1930, Marea Britanie s-a trezit, în preajma izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, că rămăsese mult în urmă, față de Germania, URSS și Japonia, în cursa înarmărilor.

Britanicii au depus eforturi disperate, pe ultima sută de metri, ca să grăbească înarmarea. În foarte multe privințe, însă, decalajul n-a mai putut fi recuperat. În privința artileriei și a tancurilor, ei au fost tot timpul în urma Germaniei și a Uniunii Sovietice. Iar neglijența cu care au tratat situația din Pacific a dus la pierderea luptei cu Japonia – prima înfrângere suferită de o putere occidentală, în istorie, în fața unui alt stat decât cele europene și SUA.

Matilda I a fost un fiasco total. Urmașul său, Matilda II, era un tanc lent, dar foarte bine protejat și cu o putere de foc suficient de mare pentru a distruge orice tanc german

Când și-au dat seama că noul regim nazist venit la putere în Germania a început cursa înarmărilor, britanicii s-au panicat. La mijlocul anilor ’30 au cerut urgent constructorilor să le livreze un tanc de infanterie, dar produsul rezultat în 1937, Matilda I, s-a dovedit un fiasco total. După nici măcar 150 de bucăți, producția a fost stopată.

Doctrina oficială a armatei britanice miza pe două tipuri de tancuri în acel moment: tancuri grele și lente, puternic blindate, care să furnizeze putere de foc infanteriei, și tancuri rapide, cu un blindaj relativ subțire.

Tancul Matilda trebuia să fie unul de infanterie, așadar greu, lent și foarte puternic înarmat.

Armata britanică și-a dat seama din prima clipă că modelul Matilda I (care prindea abia 11 km/oră) este un eșec, dar l-a comandat, totuși. Rămâne de discutat ce rațiuni au stat în spatele acestui contract care era evident păgubos. Cert este că, încă dinainte ca testele pentru Matilda I să se încheie, comandamentul general al armatei a dat comandă industriei de război pentru un nou model de tanc pentru infanterie.

Așa a apărut prototipul pentru Matilda II, ale cărui planuri au fost prezentate în 1938.

Acesta era, cu adevărat, un tanc neobișnuit de puternic blindat pentru vremurile sale, cu armură fgroasă de 78 de milimetri în față și de 65 de milimetri în lateral, iar oțelul turelei avea 75 de milimetri grosime de jur împrejur.

Tunul era acceptabil, era montat pe turelă și avea calibrul 40 mm. Armament secundar era o mitralieră coaxială.

Deși de asemenea deosebit de lent, totuși Matilda II era de două ori mai rapid decât Matilda I și se putea deplasa cu 23 de kilometri la oră.

Producția a demarat foarte greu. În 1940, la invazia Franței, armata britanică avea doar 24 de tancuri Matilda II

Tancurile Matilda II, foarte bine înarmate pentru anul 1940, au fost produse târziu și greu, doar 24 fiind gata la momentul decisiv, în Bătălia pentru Franța. Greul luptelor l-au dus în Africa de Nord și Uniunea Sovietică

Construcția vehiculului, din oțel turnat, era însă destul de greoaie. În plus, industria britanică nu era pregătită deloc de război, fiind necesar ca fabricarea tancului să fie încredințată unor constructori, precum turnătorii și fabrici de locomotive, care nu aveau deloc experiență în domeniu.

Din acest motiv, producția de tancuri Matilda II a întârziat și mai mult, izbucnirea războiului prinzând Marea Britanie realmente nepregătită.

Până în mai 1940, la invadarea Franței, doar 24 de tancuri Matilda II apucaseră să fie fabricate. Trimise pe continent, aceste doar câteva exemplare le-au creat mari probleme diviziilor germane. Blindajul lor absolut remarcabil pentru acele zile nu putea fi străpuns cu nicio armă, exceptând masivele tunuri antiaeriene de 88 mm (celebrele “8-8 Flak”). Însă acestea nu erau mereu disponibile, cântăreau peste 3,5 tone și, din acest motiv, nu li se putea schimba ușor poziția pe câmpul de luptă. Prin urmare, respectivele tunuri germane aveau doar o utilitate limitată și numai în luptele defensive.

Pe de altă parte, tunurile de calibrul 40 mm al tancurilor Matilda făcea praf orice tanc existent la acea oră în armata germană.

Succes temporar în Africa de Nord, împotriva trupelor italiene, dar probleme mari în fața Afrika Korps

Pe teatrul de operațiuni din Africa de Nord, Matilda II a avut inițial un succes nemaipomenit în fața rudimentarelor blindate italiene, pe care le-a distrus ca la poligon. În scurt timp, și-a căpătat renumele de “Regina Deșertului”.

După apariția „Afrika Korps”, grupul de luptă german condus de Erwin Rommel, situația s-a schimbat însă. Germanii au venit în Africa împreună cu celebrele tunuri antiaeriene de 88 mm, care de data asta beneficiau de condiții optime pentru a le fi exploatată puterea de foc devastatoare.

Rommel avea grijă să le amplaseze în poziții camuflate, iar relieful favoriza posibilitatea ca masivele tunuri să lovească țintele de la distanțe uriașe. Au fost bătălii în care “8-8” a făcut masacru printre forțele blindate britanice aproape fără să se înregistreze vreo pierdere în rândurile germanilor.

Confruntați cu noile provocări, britanicii au încercat să monteze pe Matilda II un tun mai mare, de calibrul 57 mm, pentru a putea riposta, de asemenea, de la distanță mai mare. Dar tentativele au eșuat din cauza diametrului prea mic al turelei.

În 1942, Matilda II era deja depășit tehnologic. Viața acestui tanc a fost foarte scurtă, comparativ cu cea a omologilor din armatele germană și sovietică

Deja în 1942, la doar doi ani după ce cunoscuse botezul focului, Matilda II era depășit tehnologic și fără speranță dea putea fi îmbunătățit. Ultima întrebuințare în luptă a acestui tanc de către britanici pe teatrele de operațiuni din Vest a fost în cea de-a doua bătălie de la El Alamein, în iulie 1942.

Matilda II a avut, din acest punct de vedere, o viață combativă extrem de scurtă, comparativ cu tancuri din categorii similare produse de Germania (Panzer IV) sau Uniunea Sovietică (T-34).

După El Alamein, Matilda II a fost modificat pentru a fi folosit în tot felul de misiuni auxiliare, cum ar fi deminarea terenurilor.

De-a lungul carierei sale în armata britanică, acest tanc n-a suferit îmbunătățiri majore. Puterea motorului a fost crescută ușor, de la 174 de cai putere inițial la 190 de cai putere mai târziu. O variantă a primit, în locul tunului antitanc calibrul 40 mm cu țeavă lungă, un obuzier cu țeavă scurtă de calibrul 78 mm.

Din cele circa 3.000 de tancuri Matilda fabricate în total, aproximativ 1.000 au ajuns în Uniunea Sovietică, în cadrul programului Lend-Lease, de sprijin al sovieticilor cu armament, echipament, materii prime și hrană în războiul cu Germania.

Deși sovieticii au pretins ulterior că tancurile Matilda II nu corespundeau cerințelor și că nu le-au fost de folos, realitatea este că livrarea acestora, într-un moment-cheie al bătăliei cu Germania, a avut o contribuție importantă la oprirea invaziei Wehrmachtului.

Producția de Matilda II a fost întreruptă la mijlocul lui 1943.

Sursa primară a informațiilor: Weapons of World War II, de Alexander Ludeke.

CITIȚI ȘI:

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Istoria României

100 de ani de propagandă ascund poporului nostru faptul că România a pierdut, de fapt, Primul Război Mondial. Acesta este unul dintre cazurile în...

Istoria României

Despre impactul economic al tratatului de pace pe care România a fost forțată să-l semneze la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial se vorbește...

Miturile celui de-Al Doilea Război Mondial

„La 12 iulie 1943, Corpul Panzer SS a ajuns într-un marş greoi la gara Prohorovka, la 34 km dincolo de punctul iniţial de atac....

Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate