Britanicii au fost, o perioadă după Primul Război Mondial, liderii mondiali în cercetarea și dezvoltarea blindatelor. La sfârșitul anilor 1920 și începutul anilor 1930, Vickers a produs o serie de blindate ușoare folosind cutiile de viteze Carden-Loyd și Horstmann.
Acest tip de vehicule a stat la baza industriei de tancuri din alte țări, printre care Uniunea Sovietică și Polonia, care au achiziționat câteva exemplare, le-au studiat și, pornind de la ele, dezvoltat propriile modele.
Vickers Mark VI a fost ultimul din seria tanchetelor britanice de acest tip. Dar la acea dată era déjà complet depășit, cu prea puțină putere de foc (doar mitraliere) și un blindaj foarte subțire.
Tanc doar cu numele: avea ca armament doar două mitraliere
Tancul avea unele facilități moderne, precum stație radio și o turelă nouă, mai încăpătoare. Șoferul era poziționat în partea din față a vehicului, lângă motorul care genera 88 de cai putere. Pentru cele doar 5,8 tone ale tancului, acești 88 de cai putere erau suficienți: putea circula cu 56 de kilometri/oră pe drumuri.
Turela îi adăpostea pe trăgător, care avea o mitralieră grea calibrul 12,7 mm și o alta cu calibrul de 7,7 mm.
La startul războiului, Vickers Mark VI B era tancul ușor standard al armatei britanice. Armamentul și blindajul îl făceau comparabil cu Panzer I (Germania) și CV 33/35 (Italia), dar atât. Nu suferea comparație cu ce aveau veja în arsenal sovieticii. Francezii nu mai aveau nici ei tancuri neechipate cu tunuri la acea oră.
Vickers Mark VI B a fost folosit până la sfârșitul lui 1941. Modelul VI C a fost reechipat cu o mitralieră Besa mai puternică, de calibrul 15 mm, dar chiar și așa a rămas prea slab înarmat.
Germanii au modificat 40 dintre tanchetele Vickers capturate, transformându-le în tunuri autopropulsate, transportoare de muniție și vehicule de recunoaștere excelente
Majoritatea tancurilor trimise de Marea Britanie în bătălia pentru Franța, din 1940, erau Vickers și au fost pierdute în timpul evacuării de la Dunkerque.
În ciuda evidenței că nu făceau față rigorilor luptei, totuși Vickers VI au continuat să fie folosite de britanici împotriva Wehrmachtului în Africa de Nord, Grecia și Creta.
Inventivi, dar și constrânși de situație, nemții au improvizat din vehiculele capturate în franța niște tunuri autopropulsate mult mai eficiente. În Franța, 20 dintre tanchetele Vickers VI căzute în mâinile germanilor au fost modificate pentru a putea fi instalate pe ele tunuri de calibrele 10,5 și 15 centimetri.
Alte 20 de vehicule au fost transformate cu succes în transportoare de muniție și vehicule de recunoaștere – treabă la care se pretau având în vedere viteza relativ mare și faptul că, fiind ușoare, puteau trece cam toate podurile.
Aceste Vickers modificate au ajuns și pe Frontul de Est, unde s-au dovedit competitive.
În total, s-au produs aproape 1.700 de tanchete Vickers.
CITIȚI ȘI:
