După decenii de stabilitate, pace și prosperitate, viața locuitorilor din Regatul României atinsese, în preajma Primului Război Mondial, un nivel de prosperitate nemaiîntâlnit până atunci. Acesta nu este un mit și nici o speculație. Mărturie stau jurnalele celor care au trăit în acele timpuri și, deopotrivă, reacțiile soldaților din trupele invadatoare intrate în țară în toamna lui 1916.
România antebelică era o țară a gravelor inechități sociale, cu o mare masă a țăranilor care încă aștepta o nouă reformă agrară. Se lucra încă, în multe locuri, pe moșiile latifundiarilor, în condiții primitive, țara fiind puternic înapoiată industrial față de multe dintre țările Europei. Gradul de analfabetism era major (peste 60% dintre soldații mobilizați nu știau să scrie și să citească). Condițiile de igienă erau precare.
Din acest punct de vedere, este inutil să judecăm prin prisma standardelor actuale ceea ce însemna „prosperitate” la vremea aceea.
Cornul abundenței. Soldații germani intrați în Muntenia se minunau de numărul orătăniilor din gospodăriile țărănești. Bulgarii au furat zeci de mii de vite în doar câteva luni
Și totuși, la momentul 1916, România era un corn al abundenței față de oricare dintre epocile de dinainte. Se făcuseră deja câteva reforme agrare (începând cu cele ale lui Cuza). Comerțul era înfloritor. Mâncarea se găsea din belșug. Germanii intrați în țară remarcau uimiți că gospodăriile țărănești gemeau de orătănii, iar orășenii aveau la dispoziție o ofertă bogată la piață, precum și tot felul de produse nealimentare, inclusiv haine și ceasuri de lux. Constantin Bacalbașa observa: „Belșugul în care au încăput germanii în România îi face refractari serviciului militar și, mai cu seamă, războiului”.
Bulgarii au furat zeci de mii de vite după intrarea în țară, trecându-le Dunărea, laolaltă cu cantități uriașe de multe alte bunuri, de la haine și ceasuri până la icoane, bijuterii și instrumente muzicale.
În 1917-1918, pe lângă cantitățile uriașe de cereale, carne, lemn și petrol scoase organizat de germani din țară, soldații acestora aveau dreptul să trimită în Germania, lunar, lăzi cu până la 25 de kilograme de bunuri. Din acest motiv, contorizarea cantităților de mâncare scoase din România în timpul războiului pur și simplu nu se poate estima.
Informațiile statistice oficiale sunt dificil de identificat atât timp cât chiar Institutul Național de Statistică n-a publicat, în ampla lucrare „România un secol de istorie”, din 2018, date despre nivelul concret de trai al românilor din perioada 1916-1918, autorii mărturisind că le lipsesc informațiile.
În 1917, prețurile au crescut puțin față de 1916. Un an mai târziu, pe măsură ce Puterile Centrale jefuiau țara, lucrurile s-au schimbat
Totuși, o mărturie foarte prețioasă ne lasă jurnalul lui Constantin Bacalbașa. Ziarist și politician, acesta și-a notat conștiincios toate aspectele vieții în București în ajunul ocupației germane și pe parcursul acesteia.
În “Capitala sub ocupația dușmanului – 1916-1918” întâlnim inclusiv date concrete despre prețurile din București în acele momente.
Conform lui Bacalbașa, prețurile alimentelor, în 1917, au crescut față de ce fusese cu un an înainte (când în România încă era pace), dar nu cu mult. Situația s-a schimbat în 1918, pe măsură ce Puterile Centrale jefuiau sistematic de resurse țara. În 1918, în teritoriile ocupate s-a instaurat foametea, iar prețurile au explodat.
Perioada de până în 1916 a fost una mai bună pentru populația de rând, în România, decât deceniul ce a urmat Marii Uniri. Distrugerile provocate de război, datoriile țării, jaful pe care-l făcuseră germanii, bulgarii și austro-ungarii, laolaltă cu dificultățile generate de integrarea noilor provincii, au făcut ca nivelul de trai să înregistreze o scădere până spre sfârșitul anilor 1920. Apoi, se știe, a venit marea criză economică a anilor 1929-1933, care a dus la tăieri masive de salarii în administrație (au fost 3 “curbe de sacrificiu”), rezultând o nouă perioadă dificilă pentru populație.
În acest context, merită analizat cu cifre concrete mitul popular “înainte era mai bine”. Ideea unei “perioade de aur”, a unui Eden plasat undeva, înapoi, în timp, într-o epocă pierdută din varii motive, este prezentă nu doar în România, ci și în multe alte țări. Cât de apropiată de adevăr este această imagine, ne pot arăta cifrele.
Am realizat o comparație a prețurilor date de Bacalbașa pentru unele sortimente de alimente cu cele existente în România la data când apar aceste rânduri – februarie 2021.
Un „salariu bun” în 1916 era de aproape 400 de lei. Pâinea era 65 de bani, cartofii – 50 de bani, carnea de vită – 6 lei
Dar, mai întâi, salariile.
Un “salariu bun” (deci peste medie), scrie economica.net, era de aproape 400 de lei în 1916.
În 2021, salariul mediu în România este de peste 3.300 de lei. Deci, de circa 8 ori mai mare.
Pentru o evaluare mai apropiată a situației, am comparat și paritatea leului cu principalele valute ale momentului în 1916 și 2021.
Mai departe, puteți citi alăturat tabelul cu prețurile comparate. Mai trebuie ținut cont că Bacalbașa a prezentat prețurile din timpul verii, când alimentele sunt mai ieftine, în timp ce al doilea rând al tabelului conține prețurile consemnate iarna. Din acest motiv la cartofii noi am trecut prețul din vara anului 2020, iar la unele produse (spanac, fasole, mazăre) am folosit prețurile pentru alimentul congelat.
Ar mai fi de adăugat că prețurile expuse pe al doilea rând al tabelului sunt cele întâlnite la supermarketuri și hipermarketuri. Unele dintre mărfuri pot fi cumpărate ceva mai ieftin de la piață.
CITIȚI ȘI:
