Mitraliera ușoară model 99, folosită de Japonia în Al Doilea Război Mondial, a apărut din nevoia de a moderniza armamentul, dar, la fel ca și în multe alte situații, industria niponă a fost excedată de misiunea primită.
La fel ca și în cazul puștilor Arisaka, a devenit destul de clar, în timpul războiului chinezo-japonez, că muniția de 6,5 mm folosită pentru mitralierele armatei nipone nu mai avea calibrul necesar.
Modelul 96 al mitralierelor ușoare, introdus chiar înaintea izbucnirii războiului cu chinezii, în anii ’30, era deja depășit. În plus, M 96 avea un alt dezavantaj major în luptă: cartușele trebuiau unse înainte de a fi încărcate în mitralieră, pentru ca soldații să fie siguri că nu vor fi probleme.
Din acest motiv, în 1939 a fost introdusă o nouă mitralieră ușoară, Modelul 99, cu cartușe de calibrul 7,7 mm.
Deși M 99 a fost declarată mitraliera standard pentru armata niponă, nu s-a reușit niciodată producerea ei în cantități suficiente, de aceea vechile modele, deja depășite tehnologic și calitativ, au rămas în uz, în paralel cu noul model, până la sfârșitul războiului.
Modelul 99 pare să fi fost copiat după mitraliera cehă ZB 1926, de la care a împrumutat calități importante: era fiabilă și precisă. Soldații o apreciau în mod deosebit.
Se presupune că s-au produs circa 100.000 de mitraliere ușoare Model 99 până la sfârșitul războiului, în 1945.