Tunul autopropulsat M7 Priest a fost fabricat de americani pentru a înzestra cu artilerie mobilă unitățile de blindate. Pentru a înțelege că Al Doilea Război Mondial a fost în primul rând o chestiune de cantitate înainte de calitate, e suficient să spunem că acest obuzier autopropulsat de calibrul 105 mm a fost produs de americani în 4.267 exemplare, pe când Germanii au reușit să producă doar 676 de obuziere autopropulsate Wespe, având același calibru 105mm.
M7 Priest a intrat în producție în aprilie 1942, iar primele exemplare din acest obuzier autopropulsat au fost folosite de trupele britanice în Africa de Nord. M7 Priest era, de fapt, un obuzier de calibrul 105 mm urcat pe un tanc mediu M3 de pe care fusese îndepărtată turela, iar caroseria modificată pentru a oferi un compartiment de luptă deschis.

M7Priest a fost obuzierul autopropulsat standard din armata americană, pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar apoi a rămas multă vreme în uz, fiind folosit în războiul din Coreea, dar și de israelieni până în anii 1970
Pentru lupta cu infanteria, M7 Priest fusese echipat și cu o mitralieră grea de 12,7 mm montată pe o structură rotundă, care semăna cu un amvon, situată în partea dreaptă a compartimentului de luptă – de aici și porecla de Priest (Preotul).
Botezul focului din Africa de Nord s-a dovedit de mare succes, dar britanicii le-au înlocuit treptat cu modelul similar Sexton, care avea însă tun de calibrul 88 mm (25 pounder), folosit de armata lor, pentru a nu mai fi nevoiți să fabrice ori să importe muniție special pentru Priest. Autotunurile M7 primite de la americani au fost reconvertite de britanici în transportoare blindate Kangaroo, de obicei, rol în care de asemenea au fost foarte bune, fiind capabile să transporte până la 20 de oameni.

Însă în armata americană M7 Priest a rămas obuzierul autopropulsat standard până la finalul războiului. Când producția a încetat, în 1945, se ajunsese la versiunea M7B1 a acestui autotun, care folosea șasiul tancului M4A3. După război, acest autotun foarte fiabil și eficient a rămas multă vreme în folosință. A fost folosit extensiv de americani în războiul din Coreea. Nou-înființata armată a Germaniei de Vest, Bundeswehr, l-a utilizat până în 1956, iar israelienii l-au folosit în războaiele cu arabii până în 1973.
Principalele informații despre obuzierul autopropulsat M7 Priest provin din volumul „Weapons of World War II“, scris de Alexander Ludeke.

CITIȚI ȘI:
- Artilerie. Germania: tunurile antiaeriene Flak 18 și 36 calibrul 88 mm
- Avioane. Statele Unite: Chance-Vought F4U Corsair
- Avioane. Franța: Morane-Saulnier M.S. 406
- Avioane. Germania: Junkers 87 Stuka
- Blindate. Germania: tunul autopropulsat Hummel
- Avioane. Germania: Messerschmitt Bf 109
- Avioane. Uniunea Sovietică: bomardierul Tupolev SB-2
- Blindate. Germania: tancul King Tiger (Tiger II)
- Avioane. Japonia: Mitsubishi A6M Rei-Sen (Zero/Zeke)
- Avioane. Italia: Fiat G.55 Centauro (Centaur)
- Avioane. Uniunea Sovietică: Mikoian-Gurevici MiG-1 și MiG-3
- Artilerie. Uniunea Sovietică: obuzierul greu B-4 M 1931 (calibru 203 mm)
- Blindate. Uniunea Sovietică: tancul Iosif Stalin 2 (IS-2)
- Blindate. SUA: tancul greu M26 Pershing
- Blindate. Germania: tancul Panzer VI Tiger
- Blindate. Germania: distrugătorul de tancuri Nashorn
- Blindate. Uniunea Sovietică: distrugătorul de tancuri SU-76
- Blindate. SUA: tancul M4 Sherman
