Tancurile M3 și M5 Stuart, produse de Statele Unite, sunt consecința directă a izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. SUA au fost ultima mare putere a lumii care a intrat în cursa înarmărilor, când războiul începuse deja în Europa și atrăsese în vâltoare puterile de pe Bătrânul Continent.
În 1940, americanii au constatat, privind la evenimentele Europa, că armamentul lor era deja depășit. Era nevoie ca bătrânul tanc M2 să fie îmbunătățit sau înlocuit.
Așa că, în iulie 1940, armata a aprobat un nou model de tanc, cu o armură mai puternică, iar producția a început. Acest lucru se întâmpla, așadar, după ce Germania ocupase deja Cehoslovacia, jumătate din Polonia, Franța, Belgia, Olanda, Danemarca și Norvegia, iar URSS ocupase cealaltă jumătate din Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, părți din Finlanda și România.
M3 Stuart a fost un tanc ușor foarte fiabil și rapid, la care s-a folosit, pentru prima oară în istorie, un sistem giroscopic de stabilizare a tunului, pentru îmbunătățirea tragerii
Noul blindat avea să fie cunoscut drept M3.
Se observă și în cazul americanilor același drum, cu aceleași învățăminte, ca și în cazul altor țări care s-au apucat să producă armament. Inițial, blindajul tancului M3 a fost nituit (cum făcuseră cehii cu Skoda 35 și 38 Lt, sovieticii cu BT-5 sau francezii cu FT-17). Dar ulterior americanii au rezolvat problema și au sudat plăcile.
A fost instalat un motor radial de 250 de cai putere, ceea ce făcea din M3 un tanc ușor foarte rapid pentru vremea sa. Problema era cu producția acestor motoare, care erau utilizate și în industria aeronautică, așa că nu erau disponibile în număr suficient. Din acest motiv, unele M3 au fost echipate cu motor Diesel.
O inovație excepțională pentru acele timpuri a fost făcută la armament. Pentru prima oară a fost folosit un sistem giroscopic de stabilizare, pentru a îmbunătăți acuratețea tragerilor cu tunul. În schimb, designul celor două mitraliere, instalate în lateral, nu a fost foarte inspirat. Ulterior, pe parcursul producției, acestea au și fost eliminate.
Începând de la modelul M3A3, tancul a fost echipat cu blindaj înclinat.
M3 a intrat în luptă, mai întâi, în Africa de Nord, împotriva corpului expediționar german condus de Rommel. În cadrul programului Lend-Lease, britanicii au primit M3 și le-au azvârlit în luptă. Rapid, trupele au apreciat fiabilitatea și viteza acestor tancuri care în armata britanică au primit denumirea Stuart.
Soldații britanici au fost cuceriți de M3 Stuart în așa măsură încât i-au dat numele de alint “Drăguțul”.
M5 Stuart folosea două motoare de mașină ca propulsoare și cutie de viteze automată. Avea însă blindaj prea subțire și un tun mult prea mic pentru nivelul la care ajunsese războiul
Dar problema motoarelor Continental cu care era echipat M3 a continuat să le dea bătăi de cap producătorilor. Așa că s-a căutat o altă soluție. În final, inginerii au improvizat un nou bloc propulsor din două motoare auto pe care le-au asezonat cu o cutie de viteze automată deja disponibilă în industria civilă.
Sistemul a fost foarte satisfăcător și, după alte modificări la turelă și la corpul tancului, cu blindaj mai bun, în primăvara lui 1942 a rezultat noul model M5, succesorul lui M3.
Producția de masă a început însă în toamna lui 1943. Dar, odată intrat în producție, M5 Stuart a fost folosit masiv de Aliați până la sfârșitul războiului. Acest tanc ușor s-a dovedit foarte eficient în misiunile de recunoaștere și în acțiunile diviziilor de cavalerie mecanizată ale americanilor.
M5 Stuart avea problemele sale: tunul de doar 37 mm calibru era depășit de cerințele momentului, iar blindajul subțire nu asigura protecție adecvată. Era, totuși, foarte fiabil și deosebit de rapid.
M5 a primit și alte destinații. Într-una din variante, numită M8, s-a modificat turela, ca să fie deschisă, iar în ea a fost montat un obuzier de calibrul 75 mm.
Armatele sovietică și franceză au primit, de asemenea, un număr mare de M3 și M5 Stuart.
În total, s-au fabricat 24.522 de astfel de tancuri.
Sursa primară a informațiilor: Weapons of World War II, de Alexander Ludeke.
CITIȚI ȘI:
