Francezii au fost pionieri în multe tipuri de armament, iar printre acestea se numără și inovațiile care au stat la baza artileriei moderne. Tunul de câmp model 1897, de calibrul 75 mm, a fost strămoșul tuturor tunurilor cu tragere rapidă fabricate de atunci încoace.
Când a fost introdus în dotarea armatei franceze, la sfârșitul Secolului al XIX-lea, tunul model 1897 era cel mai bun din lume. A devenit tunul standard al artileriei franceze și după 1918 a fost exportat masiv în principal către aliați ai Franței precum România, Polonia și Grecia, dar și către alte țări precum Portugalia. României i-a fost livrat chiar mai devreme, începând din primăvara lui 1917, acest tun fiind folosit în bătăliile date în vara aceluiași an pe frontul româno-ruso-german.
Germanii au preluat toate tunurile de câmp model 1897 capturate de la francezi și polonezi, integrându-le în propriile lor dotări. 700 de exemplare au fost transformate în tunuri antitanc
În total, Franța a produs peste 17.000 de tunuri din modelul 1897. În 1940, armata franceză încă mai avea numeroase exemplare în dotarea diviziilor sale. Germanii, care intraseră în război nepregătiți, au procedat, după cucerirea Franței, la fel cum au făcut în toate țările pe care le-au ocupat: au preluat și integrat în propriile lor forțe armate toate tunurile pe care au reușit să le captureze.
În vara anului următor (1941), după ce au declanșat invazia Rusiei sovietice, germanii au avut șocul întâlnirii cu tancurile KV și T-34 invulnerabile la armamentul lor. Una din soluțiile găsite la repezeală a fost o improvizație: transformarea tunului franțuzesc mode 1897 de calibrul 75 mm în tun antitanc rebotezat Pak 97/38.
Această transformare a presupus modificări minime: s-au adăugat amortizoare de recul la țevile originale și au fost instalate pe afetul tunului antitanc Pak 38 de calibrul 50 mm. În jurul a 700 de tunuri de câmp model 1897 au fost modificate astfel.
Inițial, germanii au alimentat aceste tunuri din muniția pe care au capturat-o de la francezi și polonezi, după înfrângerea și ocuparea acestor țări. Dar în fața tancurilor sovietice, obuzele destinate scopului inițial (bombardarea pozițiilor inamice) s-au dovedit ineficiente. Așa că s-au produs proiectile speciale HEAT pentru lupta cu tancurile.
Principalele informații despre tunul franțuzesc model 1897 provin din volumul „Weapons of World War II“, scris de Alexander Ludeke.
CITIȚI ȘI:
- Avioane. Germania: Messerschmitt Bf 109
- Avioane. Uniunea Sovietică: bomardierul Tupolev SB-2
- Blindate. Germania: tancul King Tiger (Tiger II)
- Avioane. Japonia: Mitsubishi A6M Rei-Sen (Zero/Zeke)
- Avioane. Italia: Fiat G.55 Centauro (Centaur)
- Avioane. Uniunea Sovietică: Mikoian-Gurevici MiG-1 și MiG-3
- Artilerie. Uniunea Sovietică: obuzierul greu B-4 M 1931 (calibru 203 mm)
- Blindate. Uniunea Sovietică: tancul Iosif Stalin 2 (IS-2)
- Blindate. SUA: tancul greu M26 Pershing
- Blindate. Germania: tancul Panzer VI Tiger
- Blindate. Germania: distrugătorul de tancuri Nashorn
- Blindate. Uniunea Sovietică: distrugătorul de tancuri SU-76
- Blindate. SUA: tancul M4 Sherman
